A me matri: poesia di Gianni Farruggio

A me matri

Tu mi criscisti, mi mannasti a scola,
appoi mi mittisti l‘ali e mi dicisti… vola…
E iu vulai ‘ntra paisi strani,
senza pinzari ca ti lassai ‘nte peni.
Partii,… ti lassai sula…
comu na varca senza vila,
a testa frasturnata… l‘occhi chini,
e senza sangu tutti li to vini.
Ti lassai sula partii luntanu
ma vidu ancòra ca mi stenni a manu,
mi salutavi… ma dicevi torna…
t‘aspettu cca, cuntu li me jorna.
Ora c‘haiu furriatu menzu munnu,
e l‘haiu vistu quasi ‘nsinu ‚nfunnu…
ora m’arriposu pensu a tia,
ccu tantu amuri e tanta nostalgia…
e pensu quantu beni mi vulevi,
ah… quanti cosi belli mi dicevi;
attentu non sudari… s‘annunca t’arrifriddi,
e duci duci mi mittevi i manu ‘nte capiddi!
M‘accarizzavi mi strincevi forti…
siparari ni po‘ sulu la morti!
La morti ‘npitiusa t‘arrubbau,
e luntanu… luntanu di mia ti purtau!
Si fici tardu, passànu li me anni,
tra gioi, duluri e peni ranni!
Stancu è u me cori, stanca è la testa,
ma prestu n‘ancuntramu e sarà festa!

Gianni Farruggio

error: Content is protected !!